Compromisul drumului Principal



Intr-o vreme am fost suparata, de fapt cam pana azi, pentru ca o amica din virtual care, desi are un blogroll mai mult decat amabil, pe mine nu m-a adaugat niciodata, desi ma vizita destul de des. O oarecare ciuda, dublata de increderea ca pot face presupuneri si fara sa pun intrebari, m-a oprit s-o chestionez direct asupra acestui aspect. Intrebati-ma acum ce prefer! Nu-i cazul, nu-i asa? As mai vrea, daca tot m-am urnit, sa despachetez o povara ce mi s-a cocotat in suflet. Am legat-o bine, i-am atarnat si-o piatra de moara, sa stiu sigur ca nu pleaca nicaieri, doar constiinta mea nu doarme, numai se preface! Am primit, nu o data, instiintari de genul: te deranjeaza daca te trec in blogroll? Hai, serios, chiar o iei pe cararea asta?! Pana si eu reusesc sa dau de drumul principal! Da, am semnat si parafat compromisul, am raspuns si eu cu inscrieri pe raboj. As putea sa-mi gasesc scuze pentru gestul meu, dar cred ca adevaru-i ca mi-am dorit prea mult sa fiu citita si apreciata si-am uitat niste esentiale, de care mi-a amintit cineva, la intervale regulate. Ii multumesc frumos! Mi-am umplut podul cu vorbe goale si-n ele am turnat apa, sa stea umflate, sa-mi mangaie egoul prost. M-am trezit cand s-a lasat cu niste recomandari, pe la cei mai mari si mai puternici. Mda, exact asa cum ma gandisem, dar n-am vrut sa-mi recunosc treaza!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu